OK
X
elocinţă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (lat. eloquentia)
1.
darul
vorbirii,
talentul
de
a
vorbi
frumos,
de
a
mișca,
de
a
convinge;
calitatea
artistică
și
persuasiunea
în
vorbire
sau
scris;
elocvență.
elocvenţă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. éloquence, lat. eloquentia)
1.
însuşirea
de
a
fi
elocvent;
arta
de
a
vorbi
frumos,
emoţionant,
convingător;
elocinţă.
2.
expresivitate.