Dictionar

Rezultate secundare (Elocvent):

Elocvent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. éloquent, lat. eloquens)

1. care vorbeşte frumos şi convingător; concludent, edificator.

2. (şi adv.) plin de înţeles; semnificativ; expresiv, demonstrativ.


Elocvenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. éloquence, lat. eloquentia)

1. însuşirea de a fi elocvent; arta de a vorbi frumos, emoţionant, convingător; elocinţă.

2. expresivitate.


Elocinţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. eloquentia)

1. darul vorbirii, talentul de a vorbi frumos, de a mișca, de a convinge; calitatea artistică și persuasiunea în vorbire sau scris; elocvență.


Elocvenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. éloquence, lat. eloquentia)

1. însuşirea de a fi elocvent; arta de a vorbi frumos, emoţionant, convingător; elocinţă.

2. expresivitate.


Expresiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. expressif)

1. care exprimă ceva în mod viu, plastic; sugestiv, elocvent.

2. (despre opere literare, artistice) care evocă în imagini vii.

3. (despre ochi, faţă) care reflectă puternic stări interioare.


Orator

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (lat. orator, fr. orateur)

1. persoană care compune sau ține discursuri, care vorbește în fața unui public.

2. persoană elocventă, care are talentul de a vorbi frumos în public.

3. persoană care ține adesea discursuri în fața unui public din cauza profesiei sale.

4. persoană care vorbește în numele altora; purtător de cuvânt.

5. (înv.) primar al unui sat sau al unui târg; vornic.

6. (înv.) sol; ambasador.

7. (var.) (înv.) oratore.


Oratorie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat., it. oratoria)

1. arta de a compune și de a rosti discursuri; oratorism.

2. arta de a vorbi convingător și frumos în public; elocvență, retorică, oratorism.


Retoric, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. rhétorique, lat. rhetorica, gr. rhetorike)

1. adj. care aparține retoricii; de retor.

2. (peior.; despre stil) afectat, emfatic.

3. s. f. arta exprimării alese, utilizată în scopul convingerii unui auditoriu; oratorie, elocvență.

4. figură (de) = formă de exprimare, întorsătură de frază care înfrumusețează stilul, dându-i mai multă plasticitate și vigoare.

5. (peior.) declarație emfatică; afectare.