emitor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. emitter)

1. unul dintre cei trei electrozi ai unui tranzistor.

dextrocardie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. dextrocardie)

1. (med.) deplasare a inimii în partea dreaptă a toracelui; anomalie care constă în situarea inimii în hemitoracele drept; dexiocardie.
2. (antonim) levocardie.

lanternă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lanterne, lat. lanterna)

1. felinar.
2. lampă electrică portativă cu baterie.
3. ~ venețiană = lampion; ~ magică = aparat care proiectează pe un ecran, cu ajutorul unei surse luminoase și al unui sistem de lentile, imaginea mărită a unei figuri desenate pe o placă de sticlă sau imprimate pe o placă fotografică.
4. lampă de semnalizare montată pe acoperiș.
5. lampă mică cu săgeată luminoasă pentru explicații pe desene, diapozitive etc. în cadrul expunerilor.
6. aparat de control cu vizori de sticlă, care se intercalează în conductele de produse lichide pentru a face vizibilă circulația acestora.
7. turn mic, cu aspect de edicul, pentru iluminarea și împodobirea unei cupole.
8. (text.) mecanism inversor la flaierele de fibre liberiene pentru ridicarea și coborârea mosoarelor pe care se înfășoară semitortul sau, la unele mașini de bobinat, pentru înfășurarea firului.

persiflatnt, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. persiflant)

1. care persiflează; zeflemitor.

selfactor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Selfaktor, engl. selfactor)

1. mașină în filatura de lână, la care filarea semitortului alternează cu înfășurarea firului pe țevi.

torsiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. torsion, lat. torsio)

1. răsucire.
2. (text.) indice care arată gradul de torsiune a unui semitort, exprimat prin numărul de răsucituri pe unitatea de lungime.
3. (mat.) calitatea caracteristică a curbelor (din spațiu).
4. scrântitură, luxație.