Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. éon, gr. aion, eternitate).
1. (la neoplatonicieni şi la gnostici) inteligenţă divină, putere eternă care face posibilă acţiunea acesteia asupra lucrurilor.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. accordéon, germ. Akkordeon)
1. instrument muzical, popular și portabil, al cărui sunet este produs prin acțiunea simultană a unui burduf și a unei claviaturi pe niște ancii metalice.
2. (loc.) în ~ = care formează pliuri paralele; care are multe pliuri suprapuse.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. agameon)
1. specie care cuprinde numai indivizi apomictici.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. bandonéon)
1. acordeon mic hexagonal folosit în principal în orchestrele de tangou.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. caméléon, lat. camaeleon, gr. khamaileon)
1. reptilă arboricolă insectivoră din regiunile tropicale, care poate să-şi schimbe culoarea pielii după mediul înconjurător.
2. (fig.) om care îşi schimbă purtarea şi convingerile cu mare uşurinţă.
Parte de vorbire: s.m. (înv.)
Origine: (ngr. deúteros)
1. (în limbajul bisericesc) al doilea cântăreț.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fréon)
1. compus organic al fluorului, agent frigorigen, precum şi la prepararea aerosolilor cosmetici.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (lat. aceratherium)
1. (paleontologie) gen de mamifere vertebrate, strămoș fosil al rinocerului; mamifer fosil asemănător cu rinocerul.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. accordéoniste)
1. persoană care cântă la acordeon.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. allitération)
1. repetare, cu efect muzical, a aceluiaşi sunet (consoană) sau grup de sunete în cuvinte care se succedă; homeoproforon, parhomeon.
2. (med.) repetare a unor sunete sau silabe în stări de puternică excitaţie psihică.
3. tendinţă patologică, obsedantă spre rimă, realizată prin repetarea de silabe.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anacréontique)
1. (despre stil) lejer, graţios prin forme strălucite, dar superficiale.
2. vers ~ = tip de vers (iambic, dimetru) caracteristic odelor atribuite lui Anacreon.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anacréontisme)
1. imitaţie a poeziei anacreontice.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. anthropolithe)
1. (paleontologie) resturi fosile atribuite speciei umane; fosilă umană petrificată.