Dictionar

Rezultate principale (Epigraf):

Epigraf

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épigraphe)

1. citat semnificativ pus la începutul unei cărţi, al unui capitol.

2. scurtă inscripţie de pe faţada unui edificiu, a unui monument etc.


Rezultate secundare (Epigraf):

Epigrafie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épigraphie)

1. disciplină auxiliară a istoriei care se ocupă cu descifrarea şi interpretarea inscripţiilor.


Epigrafist, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. épigraphiste)

1. specialist în epigrafie, știință care se ocupă cu studiul inscripțiilor.


Anepigraf, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anépigraphe)

1. (despre monumente, monede etc.) fără nici un fel de inscripţie; anepigrafic.

2. (despre scrieri) fără titlu.


Anepigrafic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. anepigraphisch)

1. care este fără titlu, fără inscripție, vorbind despre un monument, o monedă sau un sigiliu; anepigraf.


Epigrafist, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. épigraphiste)

1. specialist în epigrafie, știință care se ocupă cu studiul inscripțiilor.


Estampaj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. estampage)

1. tehnică decorativă utilizată pentru a da formă sau relief, făcând amprenta unui material dur pe un material maleabil; estampare.

2. tehnică de reproducere, folosită în mod obișnuit în epigrafie, pentru a obține replica exactă a unei inscripții care nu poate fi transportată; estampare.


Pseudoepigraf, -ă

Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (pseudo- + epigraf)

1. (text) care este atribuit pe nedrept unui anumit autor.

2. (scriere) care conține un epigraf fals, date eronate cu privire la autorul sau titlul său.