Rezultate principale (Epigraf):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épigraphe)
1. citat semnificativ pus la începutul unei cărţi, al unui capitol.
2. scurtă inscripţie de pe faţada unui edificiu, a unui monument etc.
Rezultate secundare (Epigraf):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épigraphie)
1. disciplină auxiliară a istoriei care se ocupă cu descifrarea şi interpretarea inscripţiilor.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. épigraphiste)
1. specialist în epigrafie, știință care se ocupă cu studiul inscripțiilor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anépigraphe)
1. (despre monumente, monede etc.) fără nici un fel de inscripţie; anepigrafic.
2. (despre scrieri) fără titlu.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. anepigraphisch)
1. care este fără titlu, fără inscripție, vorbind despre un monument, o monedă sau un sigiliu; anepigraf.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. épigraphiste)
1. specialist în epigrafie, știință care se ocupă cu studiul inscripțiilor.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. estampage)
1. tehnică decorativă utilizată pentru a da formă sau relief, făcând amprenta unui material dur pe un material maleabil; estampare.
2. tehnică de reproducere, folosită în mod obișnuit în epigrafie, pentru a obține replica exactă a unei inscripții care nu poate fi transportată; estampare.
Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (pseudo- + epigraf)
1. (text) care este atribuit pe nedrept unui anumit autor.
2. (scriere) care conține un epigraf fals, date eronate cu privire la autorul sau titlul său.