Dictionar

Rezultate principale (Escrocherie):

Escrocherie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. escroquerie)

1. înşelătorie, pungăşie, şarlatanie.

2. înşelăciune, fraudă.


Rezultate secundare (Escrocherie):

Escroc, -oacă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. escroc)

1. cel care comite o escrocherie, care are obiceiul de a escroca; persoană care încearcă fure, înșele; pungaş, şarlatan.


Escroca

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. escroquer)

1. a săvârşi o escrocherie, a înşela.


Gangsterism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. gangstérisme)

1. faptă, comportare de gangster; banditism organizat sau escrocherie în stil mare; (prin ext.) hoție, tâlhărie.


şarlatanie

Parte de vorbire: s.
Origine: (şarlatan + -ie)

1. faptă de şarlatan; escrocherie.


Trufă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. truffe)

1. inducere în eroare; înşelătorie, şarlatanie.

2. abuz de încredere, escrocherie.

3. gen de ciuperci comestibile foarte gustoase, violete-negricioase, de forma unui cartof.

4. produs de cofetărie pe bază de cremă de unt şi ciocolată.

5. nas al unui câine.


înșelătorie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (înșelător + -ie)

1. atitudine, purtare, faptă a celui care înșală; inducere în eroare; (prin ext.) escrocherie.