Dictionar

estival, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. estival)

1. de vară, din timpul verii; estiv, văratic.
2. (bot.) care înflorește vara.
 
 

festival

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. festival)

1. ciclu de manifestări cultural-artistice cu program variat, ocazional sau periodic.
 

anual, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. annuel, lat. annualis)

1. adj. care durează un an, revine în fiecare an.
2. s. f. expoziție, festival care se organizează în fiecare an.
 

bienal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. biennal, lat. biennalis)

1. adj. care durează doi ani; bi(s)anual.
2. care are loc o dată la doi ani.
3. s. f. expoziție, festival, târg care se organizează la fiecare doi ani.
 

estiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. estive, it. estivo, lat. aestivus)

1. care se referă la vară; care aparține verii; care are loc în timpul verii; estival.
 

festivalier, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. festivalier)

1. I. care se referă, care aparține unui festival.
2. II. participant la un festival; festivalist.
 

fiestă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (sp. fiesta)

1. festival, sărbătoare, petrecere în țările de limbă spaniolă, ulterior și în alte țări din America.