Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. agestre)
1. formă de relief în evantai, rezultată din acumularea materialului transportat de torenți acolo unde se micșorează panta; con de dejecţie.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. ancêtre)
1. persoană care se află la originea unei familii, din care se descinde; strămoș, predecesor.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. bimestre)
1. interval de două luni (constituind durata de tarifare pentru anumite servicii).
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT arvalis; arvensis; arvicolus
3. EN fieldgrowing; campestral
4. DE auf dem Feld, auf der Wiese wachsend
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. oestre, lat. oestrus, gr. oistros)
1. muscă parazitară a oilor; strechea oilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. oestrus, gr. oistros)
1. fază a ciclului sexual la mamifere în care mucoasa uterului permite fixarea ovulului fecundat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (aero- + automobil)
1. vehicul terestru care se poate susţine deasupra solului prin o pernă de aer.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aéronaval)
1. I. referitor la aviaţie şi la marină; aeromaritim.
2. II. care aparține atât forțelor aeriene, cât și marinei.
3. II. (antonim) aeroterestru.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. agressivité, lat. aggressivitas)
2. (psih.) comportament ostil, destructiv al unui individ.
3. însuşire a unor agenţi patogeni de a ataca plantele.
5. proprietate a apelor naturale de a ataca, prin acţiune chimică, construcţiile, de a produce degradarea solului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alpin, lat. alpinus)
1. caracteristic munţilor Alpi; (prin ext.) din regiunile muntoase înalte; alpestru.
2. care se referă la Alpi și la munții care sunt comparabili cu aceștia.
3. care trăiește în Alpi sau care este de acolo; alpic.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. atelier)
1. locul în care se execută lucrări manuale, sau se practică activități manuale de artă sau de agrement; (p. ext.) locul unde se dezvoltă o lucrare.
2. încăpere, local cu unelte sau maşini unde se desfăşoară o activitate meşteşugărească sau industrială.
3. totalitatea lucrătorilor care muncesc într-un asemenea local.
4. local amenajat în care lucrează un artist; încăpere de lucru a unui pictor, fotograf etc.; studio.
5. locul în care mai mulți elevi sau studenți lucrează sub îndrumarea unui maestru (profesor, artist etc.); (p. ext.) ansamblul artiștilor sau al elevilor care lucrează sub îndrumarea aceluiași maestru sau grup de maeștri.
6. (prin ext.) grup de persoane reunite pe o perioadă determinată de timp pentru a reflecta asupra unui subiect dat sau a realiza un proiect comun.
7. (fig.) centru de producție artistică-literară.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bronchiolyse)
1. leziune destructivă a pereţilor bronhiilor.