Dictionar

Etala

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. étaler)

1. a expune spre a fi privit, admirat.

2. (la jocul de cărţi) a depune pe masă, pe faţă, unele formaţii de cărţi.


Etală

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. étale)

1. apa staţionară dintre flux şi reflux.


Decretală

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. décretale, lat. decretalis)

1. decizie papală asupra unei consultaţii, privind chestiuni de dogmatică ori de morală ridicate de episcopi sau abaţi.


Etalaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. étalage)

1. etalare.

2. expoziţie de mărfuri; vitrină; marfa expusă.

3. (tehn.) partea inferioară a cuvei unui furnal.

4. (fig.) expunere ostentativă, paradă.


Etalajist, -ă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. étalagiste)

1. cel care expune mărfuri pentru public; vânzător la tejghea.

2. decorator de vitrine.


Fitochimie; chimie vegetală

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT phytochemia

2. FR phytochimie

3. EN phytochemistry

4. DE Phytochemie; Pflanzenchemie

5. RU фитохимия

6. HU fitokémia, növénykémia


Petală

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pétale)

1. fiecare dintre frunzişoarele modificate care formează corola.


Zigopetală

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. zygopétale)

1. gen de orhidee tropicală cu labeli mari.


Acropetal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. akropetal, lat. acropetalis)

1. (bot.) care se îndreaptă spre vârf (nervaţie).

2. cu dezvoltarea progresivă a primelor frunze sau flori de la bază spre vârf.

3. cu petala ascuţită.


Acuminat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acuminé, lat. acuminatus)

1. (bot.; despre organe) terminat cu un vârf lung şi ascuţit.

2. (bot.) cu vârful lung ascuţit şi cu marginile concave (capsulă, frunză, petală).


Adragant

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adragante)

1. gumă vegetală secretată de trunchiul unui arbust.


Alcaloid

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alcaloïde)

1. substanţă organică de origine vegetală sau obţinută sintetic.


Amibocit

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. amibocyte)

1. (biol.) orice celulă care are forma sau mișcarea unei amibe; celulă animală sau vegetală cu caracterele amibelor.


Aristoloh

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aristoloche)

1. plantă apetală grimpantă cu flori galbene în formă de tub.