Dictionar

etate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. aetas)

1. fiecare dintre perioadele vieții umane (copilărie, tinerețe, maturitate, bătrânețe).
2. timpul scurs de la nașterea unei ființe până la un anumit moment din viața ei; vârstă.
3. perioade trecute din viața unei persoane, animal sau lucru, cu indicație exactă sau cu diverse aproximări; perioadă de viață.
4. perioadă a vieții umane care merge de la 60 de ani încolo.
5. (var.) (reg.) itate.
 

anxietate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anxiété, lat. anxietas)

1. stare patologică de neliniște, de teamă.
 

arbitrarietate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. arbitrarietà)

1. atitudine, procedeu arbitrar; samavolnicie.
 

contrarietate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contrariété)

1. surprindere neplăcută provocată de o contrazicere.
2. (log.) raport între două noțiuni sau judecăți care se exclud reciproc, dar care pot fi înlăturate amândouă în favoarea unei a treia.
 

coproprietate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. copropriété)

1. stăpânire în comun a unui bun de către mai multe persoane.
 

ebrietate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ébriéte, lat. ebrietas)

1. starea unei persoane bete; stare de beție provocată de consumul excesiv de alcool; alcoolism acut.
 

impietate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. impiété, lat. impietas)

1. lipsă de respect față de ceva considerat sfânt; (p. ext.) jignire adusă față de cineva sau de ceva care merită venerație.
 

abitație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. habitation, lat. habitatio)

1. drept de folosință a unei case, proprietate a altcuiva.
2. (înv.) abitațiune.
3. (var.) habitație.
 

abraziv, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n. (pl. -e), s.m. (pl. -i)  
Etimologie: (fr. abrasif)

1. (corp, material dur) care are proprietatea de a roade prin frecare.
2. (material) care, sub formă de granule, are însușirea de a tăia așchii dintr-un corp metalic sau ceramic.
 

acces

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accès, lat. accessus)

1. posibilitate de a ajunge, de a pătrunde într-un anumit loc, la cineva etc.; intrare, loc pe unde se pătrunde undeva.
2. (med.) simptome care apar brusc și determină o stare acută a unei boli.
3. (fig.) izbucnire trecătoare și violentă a unei stări sufletești.
4. (inform.) proprietatea sistemelor de memorie de a permite înregistrarea și regăsirea informației.
 

accident

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accident, lat. accidens)

1. s. n. eveniment întâmplător și neprevăzut, cu consecințe dăunătoare.
2. ridicătură, adâncitură a unui teren.
3. însușire a unui lucru, fenomen nelegată de esența lui.
4. ~ fonetic = modificare fonetică întâmplătoare (asimilația, epenteza, metateza).
5. s. m. alterație.
 

acidorezistență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acido-résistance)

1. rezistență a unor materiale, corpuri etc. la acțiunea agresivă a acizilor.
2. proprietate a unor bacterii colorate cu anilină de a rezista la acțiunea decolorantă a acizilor.
 

acorie 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acorie, cf. gr. koros, saţietate)

1. lipsa senzației de sațietate la masă.