Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (din etimologie)
1. specialist în etimologie; etimologist, (înv.) etimologic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. étymologique, lat. etymologicus, gr. etymologikos)
1. referitor la etimologie; bazat pe etimologie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. étymologie, lat., gr. etymologia)
1. stabilire a originii unui cuvânt prin explicarea evoluției lui fonetice și semantice.
2. ~ multiplă = explicarea originii unui cuvânt prin mai multe etimoane.
3. ~ populară = modificare a formei unui cuvânt sub influența unui alt cuvânt mai cunoscut, cu care are asemănări și de la care s-ar putea crede că derivă.
4. etimon.
5. ramură a lingvisticii care studiază istoria cuvintelor, stabilind originea și evoluția formei și a sensului lor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. étymologisme)
1. tendinţă de a reforma limba română literară de la sfârşitul sec. XIX, apropiind-o de o formă a ei mai veche.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. étymologiste)
1. specialist care studiază etimologia, filiația sau originea cuvintelor; etimolog.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (it. etimologizzare)
1. a căuta, a da etimologia unui cuvânt.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (din etimologie)
1. specialist în etimologie; etimologist, (înv.) etimologic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. étymologique, lat. etymologicus, gr. etymologikos)
1. referitor la etimologie; bazat pe etimologie.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. étymologiste)
1. specialist care studiază etimologia, filiația sau originea cuvintelor; etimolog.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (it. etimologizzare)
1. a căuta, a da etimologia unui cuvânt.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. étymologisant)
1. (despre scriere) care tinde să folosească ortografia etimologică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. étymon)
1. cuvânt de bază din care provine un cuvânt al unei limbi; etimologie (2).