Dictionar

excrescență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. excrescentia, după fr. excroissance)

1. tumoare externă care crește anormal pe un organ, pe un organism.
 

excrescență

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT caro excrescens
2. FR excroissance
3. EN outgrowth
4. DE Auswuchs
5. RU отросток; нaрост; выпячивaние
6. HU kinövés, nyúlvány
 

bazilisc

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. basilisco, gr. basiliskos)

1. (mit.) șarpe, ființă fantastică cu privire ucigătoare.
2. gen de șopârlă din America Centrală cu limba groasă, capul și gâtul scurte, coadă lungă, având pe cap o excrescență epidermică triunghiulară.
3. tun lung folosit pe galere.
 

carunculă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caroncule, lat. caruncula)

1. formație anatomică mică, proeminentă; nodul.
2. excrescență cărnoasă pe tegumentul seminței, colorată, bogată în materii oleaginoase, la diseminare prin intermediul insectelor.
 

cecidie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cécidie)

1. excrescență pe organe ale plantelor (muguri, frunze), cauzată de paraziți; gală2.
 

CECIDO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (grec. kekis, idos „gogoașă de stejar, gală”)

1. „cecidie, excrescență”.
 

epiblastem

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. épiblastème)

1. excrescență superficială, poroasă sau vâscoasă, pe frunze.
 

epulidă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. épulide)

1. (med.) tumoare sau excrescență cărnoasă care se formează pe gingii; epulis.