Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. expectant)
1. care așteaptă (ceva sau pe cineva); care rămâne în expectativă, care preferă să aștepte pentru a acționa.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. expectancy)
1. starea de gândire sau de speranță că se va întâmpla ceva (bun).
2. (med.) așteptare în observarea evoluției unei boli; expectaţie.
3. (statistică) ~ de viață = măsură statistică reprezentând speranța de viață la naștere a unui individ.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. expectation, lat. expectatio)
1. expectativă.
2. aşteptare în observarea evoluţiei unei boli; expectanţă.