Dictionar

experimenta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. expérimenter, lat. experimentare)

1. a verifica prin experiență.
 

experimentabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. expérimentable)

1. care poate fi experimentat.
 

experimental, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. expérimental, lat. experimentalis)

1. (și adv.) bazat pe experiență, rezultat din experiență, cu titlu de încercare.
 

experimentalism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. experimentalism)

1. folosire a experimentului, a documentului ca mijloc de cunoaștere, de creație.
 

experimentalist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (engl. experimentalist)

1. I. care aparține doctrinei experimentale.
2. care folosește experimentul
3. II. adept al experimentalismului.
4. persoană care privilegiază, în domeniul științific, rezultatele experimentelor.
5. persoană care folosește experimentul.
 

experimentat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (experimenta)

1. care posedă multă experiență, priceput.
2. care a trecut prin multe încercări.
 

experimentație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. expérimentation)

1. experimentare.
2. folosire a experiențelor în încercarea științifică.
 

agrofond

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. agrofond)

1. ansamblu de procedee agrotehnice pentru fertilizarea unui teren experimental.
 

ampelologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ampélologie)

1. știință care se ocupă cu experimentarea și cultivarea soiurilor de viță de vie.
 

biosatelit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. biosatellite)

1. satelit având viețuitoare la bord, în scopuri experimentale.
 

cash-flow

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. cash flow)

1. (finanțe) diferența dintre încasările și plățile curente ale unei întreprinderi; toate mișcările de lichidități de intrare sau de ieșire experimentate de o companie într-o anumită perioadă.
 

chimograf

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. kimographe)

1. aparat pentru înregistrarea anumitor fenomene fiziologice.
2. aparat în fonetica experimentală pentru înregistrarea sunetelor vorbirii.
 

construct

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. construct)

1. (fil.) concept care integrează și explică diferitele date experimentale, descrie legile obiective ale realității.