Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. expiration, lat. expiratio)
1. eliminare din plămâni a aerului inspirat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. brachypnée)
1. (med.) formă de dispnee în care respirația este anormal de scurtă, cu un volum scăzut de aer expulzat la fiecare expirație; respirație scurtă, sacadată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. haleine)
1. (med.) aer cald care iese din plămâni în timpul expiraţiei.
2. respiraţie urât mirositoare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. trachéomalacie)
1. (med.) ramolisment al cartilajelor traheale; patologie dinamică care determină o reducere de peste 50% a căilor respiratorii în timpul expirației.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. traumatopnée)
1. (med.) termen medical care descrie o situație în care respirația are loc printr-o rană deschisă în plămân; intrare și ieșire a aerului printr-o plagă toracică, la fiecare inspirație și expirație.
2. (med.) modificare posttraumatică a ritmului respirator.