Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. explorer, lat. explorare)
1. a cerceta o regiune necunoscută sau greu accesibilă, mai ales în scop științific.
2. a cerceta posibilitățile de exploatare a unui zăcământ.
3. (med.) a observa funcționarea unui organ cu ajutorul instrumentelor și aparatelor speciale.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. explorable)
2. (med.) care poate face obiectul unei explorații.
3. (antonime) inexplorabil, neexplorabil
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (explora)
1. acțiunea de a explora și rezultatul ei; cercetare; explorație.
2. faptul de a căuta cu intenția de a descoperi și de a studia locuri sau zone necunoscute, zăcăminte de minereu etc.
3. (fig.) studiere temeinică a unei teme, a unui domeniu etc.
4. (med.) examinare fizică a unui pacient.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. exploration, lat. exploratio)
1. acțiunea de a explora și rezultatul ei; explorare.
2. acțiunea de a parcurge o regiune, zonă etc. în scopul culegerii de informații științifice, economice sau etnografice.
3. acțiunea de a studia, de a prospecta, prin intermediul instrumentelor și proceselor tehnice.
4. studiere temeinică a unei teme, a unui domeniu etc. puțin cunoscut sau puțin studiat.
5. acțiunea de a parcurge și/sau a examina un loc pentru a descoperi pe cineva sau ceva.
6. (med.) act de diagnosticare prin care se caută să se determine starea unui organ sau a unui țesut intern.
7. ~ funcțională = ansamblu de examinări utilizate pentru studierea funcționării unui organ sau dispozitiv.
8. (var. înv.) esplorație, esplorațiune, esplorățiune, explorațiune.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. explorateur, lat. explorator)
1. s. m. f. cel care explorează.
2. s. n. (med.) instrument pentru explorarea diverselor organe în vederea diagnosticului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. exploratoire)
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. aquanaute)
1. explorator al mediului subacvatic, al adâncimilor subacvatice; aponaut, oceanonaut.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. airlift)
1. metodă de explorare a sondelor prin erupţie artificială, ţiţeiul fiind împins la suprafaţă cu ajutorul aerului comprimat.
2. dispozitiv pentru ridicarea apei, bazat pe diferenţa de greutate specifică între apă şi emulsia de aer din apă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. aerocystography)
1. metodă de explorare radiologică a vezicii urinare după distensia cu aer a acesteia.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. balayage)
1. explorare cu ajutorul unui fascicul electronic a suprafeţei ecranului unui tub catodic.
2. evacuare forţată cu ajutorul unui curent de aer sau al unui amestec carburant a gazelor arse din cilindrul unui motor cu ardere internă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bathyscaphe)
1. submarin pentru explorări oceanografice, la mari adâncimi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bronchospirométrie)
1. metodă de explorare a funcţiei pulmonare prin prelevarea de aer din bronhii.