Dictionar

duplicitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. duplicité, lat. duplicitas)

1. falsitate, fățărnicie, ipocrizie.
 

fanariotism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fanariot + -ism)

1. dominație, stăpânire a domnilor fanarioți.
2. (fig.) ipocrizie, fățărnicie.
 

fariseism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pharisaïsme)

1. fățărnicie, ipocrizie, prefăcătorie.
 

ipocrizie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hypocrisie)

1. atitudine de ipocrit; fățărnicie, prefăcătorie, falsitate.
 

perfidie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. perfidie)

1. caracter perfid; lipsă de loialitate, de cinste; viclenie, fățărnicie, ipocrizie.
2. faptă perfidă.
 

tartufism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. tartuferie)

1. fățărnicie, ipocrizie.