OK
X
falit, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (it. fallito)
1.
(comerciant,
industriaș,
bancher)
care
se
află
în
stare
de
faliment;
bancrut.
2.
(fig.)
(cel)
care
a
suferit
un
eșec
total;
ruinat.
anoblepsie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. anoblepsie)
1.
(med.)
sindrom
care
se
manifestă
prin
fixarea
privirii
în
sus
(posibil
simptom
al
encefalitei),
ca
urmare
a
devierii
spastice
a
globilor
oculari.
bancrutar
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (după fr. banqueroutier)
1.
persoană
care
a
dat
faliment;
falit;
bancrut.
2.
(var.)
bancrutier.
bancrută
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. banqueroute, it. bancarotta)
1.
situație
a
unui
comerciant
falit,
vinovat
de
rea
administrare
sau
de
fraudă;
faliment.
concordatar, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. concordataire)
1.
adj.
referitor
la
un
concordat.
2.
s.
m.
f.
comerciant
falit
care
a
obținut
un
concordat
(2).
listerioză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. listériose)
1.
boală
infecțioasă
provocată
de
listeria,
la
unele
specii
de
animale,
caracterizată
prin
hipertonie
și
meningoencefalită.
pseudopestă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. pseudopeste)
1.
(med.
vet.)
boală
virală
gravă
și
extrem
de
contagioasă,
asemănătoare
unei
ciume,
care
afectează
păsările
sălbatice
sau
domestice,
rareori
transmisibilă
oamenilor;
pneumoencefalită.