Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fascination, lat. fascinatio)
1. atracţie irezistibilă pe care o provoacă cineva sau ceva.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. fascinateur, lat. fascinator)
1. care fascinează, care exercită o atracție irezistibilă prin forța privirii; fascinant.
2. (fig.) care atrage, care seduce.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. fascinant)
1. care fascinează; fermecător, captivant; fascinator.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hypnose)
1. stare de somn parţial provocată artificial prin sugestie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. magnétisme, germ. Magnetismus)
1. proprietate a unor corpuri de a atrage fierul.
2. ~ terestru = totalitatea fenomenelor magnetice cauzate de Pământ; geomagnetism; ~ animal = pretins fluid care ar lucra asupra simțurilor și imaginației, producând diferite fenomene.
3. (fig.) atracție; influență, fascinație.
4. ramură a fizicii care studiază fenomenele magnetice.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. charme)
1. atracție puternică, fascinație exercitată de o persoană sau un lucru; farmec, graţie.
2. (antonime) dizgrație, (înv.) disgrație.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. thalassomania)
1. fascinație intensă sau pasiune pentru mare.