Rezultate secundare (Fecundare):
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. autofécondation)
1. fuziune a doi gameţi de sex diferit, generaţi de acelaşi individ; autofecundaţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. pseudo-fécondation)
1. partenogeneză în care polenul nu intervine decât ca excitant al ţesuturilor ovulare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. androgamie)
1. proces de fecundare a gametului mascul cu cel femel.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antipode/s/, lat., gr. antipodes)
1. s. m. loc de pe Pământ diametral opus.
2. (chim.) ~zi optici = substanţe cu aceeaşi formulă şi aceleaşi proprietăţi fizico-chimice, dar cu activitate optică diferită.
3. (fig.) fiinţă, lucru, idee etc. în totală opoziţie cu altele.
4. s. f. pl. celule situate la baza sacului embrionar la angiosperme, care participă la fecundarea şi dezvoltarea embrionului.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. apomixie)
1. (bot.) mod de reproducere asexuat diploid, fără fecundare, creând astfel semințe identice genetic cu planta părinte; apogamie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. apospermie)
1. (bot.) reproducere fără fecundare sau fără semințe, pe cale vegetativă (bulbi, muguri et cetera).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. autocarpe)
1. (despre fructe) rezultat prin autopolenizare sau autofecundare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. autofécondation)
1. (bot., biol.) fecundare prin sine însuși.
2. (bot.) fecundare obținută prin unirea gameților produși de aceeași plantă.
3. (biol.) fuziune a doi gameți de sex diferit, generați de același individ.