Parte de vorbire: s.m.
Origine: (lat. fetus, foetus; fr. fœtus)
1. (biologie) produs de concepție a unui mamifer, care a depășit stadiul de embrion, dar nu s-a născut încă; făt, foetus.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amnios)
1. membrana cea mai dinăuntru a placentei, de forma unui sac plin cu lichid, care înveleşte fetusul la mamifere, păsări şi reptile.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diplogenèse)
1. dublare a organelor vegetale, care sunt în mod obişnuit singuratice.
2. producere de forme noi pe cale de hibridaţie între plante aparţinând unor genuri şi familii diferite.
3. monstruozitate caracterizată prin reunirea a doi fetuşi într-un singur corp.
Parte de vorbire: afix
Origine: (fr. embry/o/-, -embryonie, cf. gr. embryon)
Parte de vorbire: sufix
Origine: (gr. embryon „embrion, făt”)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. embryotomie)
1. secţionare intrauterină a fetusului, în cazul unei naşteri dificile.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. foetopathie)
1. (med.) nume generic pentru bolile care afectează fetusul, după terminarea embriogenezei până la naștere.