Dictionar

fezabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. faisable)

1. care se poate face; realizabil.
 

fezabilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. faisabilité)

1. însușirea a ceea ce este fezabil.
 

fezabilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. faisabilité)

1. însușirea a ceea ce este fezabil.
 

practicabilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. practicabilité, praticabilité; eng. practicability)

1. starea, caracterul a ceea ce este practicabil.
2. calitate a unui lucru de a putea fi folosit.
3. calitate a unui lucru de a putea fi executat sau realizat; fezabilitate.
4. calitate a unui lucru de a permite trecerea fară greutate și fără pericol.
5. (anton.) impracticabilitate.