Dictionar

filma

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. filmer)

1. a înregistra pe o peliculă cinematografică; a cinematografia.
 

microfilma

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. microfilmer)

1. a fotografia pe microfilm.
 

anamorfozare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (anamorfoza)

1. procedeu de filmare în cinemascop prin comprimarea imaginii astfel încât să se poată înregistra pe pelicula obținută imagini corespunzătoare ecranului lat.
 

background

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. background)

1. fundal sonor (melodic, armonic, ritmic) care susține și completează partea solistică, instrumentală sau vocală.
2. tehnică de filmare la care o proiecție formează fondul decorativ.
 

bipac

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. bipack)

1. (cinem.) pachet de două pelicule cu emulsiile în contact, fiecare sensibilă la altă culoare pentru o singură expunere.
2. procedeu de filmare combinată, având ca scop efectuarea unor trucaje dificile.
 

blimp

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. blimp)

1. carcasă de insonorizare în care se introduce aparatul de filmat portabil, în cazul filmărilor cu priză directă de sunet.
 

cașeu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cachet)

1. ecran opac în fața obiectivului unui aparat de filmat, la filmări combinate, pentru a acoperi o parte din cadru; mască (8).
 

cinematografia

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. cinématographier)

1. a utiliza tehnicile cinematografiei; a înregistra pe cineva sau ceva pe film sau video; a filma.