Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. philosopher, lat. philosophari)
1. a face reflecţii asupra vieţii şi aspectelor ei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. philosophale)
1. piatră ~ = substanţă despre care alchimiştii credeau că poate transforma toate metalele în aur; (fig.) descoperire, idee extraordinară.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. philosophard)
1. (peior.) cel care face speculaţii filozofice de calitate îndoielnică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. filosofasto)
1. (peior.) filozof lipsit de valoare.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. alchimiste)
1. practicant al alchimiei (practică de cercetare în vogă în Evul Mediu și care s-a dezvoltat în cele din urmă în chimie) care își petrecea viața căutând un elixir al nemuririi, un panaceu universal și/sau o piatră filozofală capabilă să transmute metalele comune în aur.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. socratiser)
1. intr a moraliza, a filozofa ca Socrate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aporétique)
1. modalitate de filozofare care se rezumă la punerea problemelor, în termeni noi, fără a căuta răspunsuri.