Dictionar

Flamand, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. flamand)

1. (locuitor) din Flandra.

2. (s. f.) grai al limbii olandeze vorbit în nordul Belgiei.


Famelic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. famélique, lat. famelicus)

1. chinuit de foame; flămând, înfometat.


Nesătul, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (ne- + sătul)

1. care nu s-a săturat; care nu se simte sătul niciodată; flămând, nesăturat.

2. (fig.) care nu se satură cu ce are, care caută obțină, acapareze tot mai mult; lacom, avid, nesățios.


Flămânjos, -oasă

Parte de vorbire: adj., s.m.f. (învechit)
Origine: (flămând + -ios)

1. (om) care este tot timpul flămând.