flata

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. flatter)

1. a lăuda peste măsură; a măguli.

adula

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. aduler, lat. adulari)

1. a linguși, a flata în chip servil.

adulație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adulation, lat. adulatio)

1. faptul de a adula; admirație fără margini, flatare excesivă; adulare.
2. (var.) adulațiune.
3. (antonime) detestare, disprețuire.

apendice/apendice

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. appendice, lat. appendix)

1. prelungire a intestinului gros, care pornește de la cec2.
2. organ al unor aparate anatomice la artropode, arahnide, crustacee etc.
3. parte a unui lucru ca o prelungire a acestuia.
4. element fonic suplimentar care însoțește articulația unui sunet.
5. supliment, adaos la o lucrare; anexă.
6. (anat.) ~ ileo-cecal = mică prelungire a tubului intestinal aflată în partea inferioară a cecumului.

asteism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. astéisme)

1. figură retorică constând în deghizarea unei laude sau a unei flatări sub aparența blamului ori a reproșului.

atmosferă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. atmosphère, gr. atmoosphaira)

1. strat de aer care înconjură unele corpuri cerești.
2. masă de gaze aflată într-un spațiu în care se produce o reacție fizico-chimică.
3. (fig.) stare de spirit; mediu, cadru, ambianță.
4. unitate de măsură a presiunii.

bractee

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. bractée)

1. (bot.) frunză sau frunzișoară, deseori colorată, care însoțește o floare sau o inflorescență.
2. (bot.) frunzuliță verde sau divers colorată, aflată la baza pedunculului floral.