Parte de vorbire: s.f.
Origine: (flecăi + -tură)
1. vorbărie fără rost; flecăreală.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (flecări + -eală)
1. (fam.) vorbărie fără rost, vorbă de clacă; flecărie, pălăvrăgeală.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (flecări + -tură)
1. vorbărie fără rost, vorbă de clacă; flecăreală.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (cf. it. flettere, lat. flectere)
1. a îndoi, fie formând un unghi, fie prin curbare; a flexa.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. flecta)
1. îndoire, fie formând un unghi, fie prin curbare; flectat, flexare.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (v. flecta)
2. II. flectare, flexare, îndoire.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abat-jour)
1. dispozitiv pentru a rabata lumina unei lămpi.
2. acoperitoare de metal, de hârtie etc. care se pune la o lampă pentru a reflecta lumina într-o anumită direcție.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adéquat, lat. adaequatus)
1. care convine, care corespunde așteptărilor; potrivit, corespunzător.
2. (fil.) care reflectă corect însușirile esențiale ale unui obiect sau fenomen.
3. (antonime) impropriu, inadecvat, neadecvat, nepotrivit.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anachronique)
1. care conține un anacronism; fals sau eronat în raport cu cronologia.
2. care reflectă o epocă trecută, care este nepotrivit cu obiceiurile sau ideile actuale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antiroman)
1. gen de roman care îşi propune să reflecte realitatea nudă, fără semnificaţii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. arlecchino, fr. arlequin)
1. s. m. personaj comic din vechile comedii populare italiene, care purta mască şi un costum pestriţ.
2. s. n. panou lateral şi draperie care încadrează deschiderea scenei.
3. fiecare dintre reflectoarele laterale din faţa scenei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. astérisme)
1. proprietate a unor minerale de a prezenta în masa lor cercuri luminoase în lumina reflectată prin ele în diferite direcţii.