flocon
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. flocon)
1. aglomerare de particule, în soluţii sau suspensii coloidale.
floconos, -oasă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. floconeux)
1. compus din flocoane; cu aspect de flocoane.
flocoșiță
Parte de vorbire: s.f. (reg.)
Origine: (flocoșea + -iță)
1. (bot.) plantă erbacee din familia gramineelor, acoperită cu peri moi, cu frunze lungi, cu flori alburii sau roșietice; flocoșică (Holcus lanatus).
flocul
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. flocule, lat. flocculus)
1. fiecare dintre regiunile discului solar care apar pe fotografii sub formă de nori strălucitori.
flocula
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. floculer)
1. (despre soluţii coloidale) a se coagula sub formă de flocoane; a se coagula prin floculație.
2. (antonim) a deflocula, a peptiza.
floculant, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. floculant)
1. (agent) care provoacă flocularea.
anticoagulant, -ă
Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. anticoagulant)
1. (substanţă) care împiedică sau întârzie coagularea sângelui; antifloculant.
2. (antonime) coagulant, coagulator.
avantren
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. avant-train)
1. partea anterioară a unei maşini agricole pe roţi.
2. antetren.
3. (text.) ansamblu de valţuri cu dinţi şi caneluri dintr-un dispozitiv de cardare care zdrobeşte resturile vegetale ataşate de flocoanele de lână.
deflocula
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. défloculer)
1. (chimie) a separa flocoanele asociate ale unui coloid; a efectua o defloculare.
floconos, -oasă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. floconeux)
1. compus din flocoane; cu aspect de flocoane.
flocula
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. floculer)
1. (despre soluţii coloidale) a se coagula sub formă de flocoane; a se coagula prin floculație.
2. (antonim) a deflocula, a peptiza.
floculant, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. floculant)
1. (agent) care provoacă flocularea.