Parte de vorbire: sufix
Origine: (fr. -phobe, -phobie, cf. gr. phobos)
1. „(care are) aversiune, teamă (patologică)”.
Parte de vorbire: sufix
Origine: (gr. phobos „frică, spaimă, teroare”)
1. „repulsie, antipatie, teamă morbidă”.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acarophobie)
1. teamă patologică de molii, de căpuşe.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. acerophobia)
1. I. teamă patologică de a părea dur, ironic, de a supăra.
2. II. frica irațională de acru sau de lucruri acre.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. achluophobia, cf. grec. άχλύς „întuneric” + φόβος „frică”)
1. teamă patologică de întuneric, frică comună în rândul copiilor și, într-o măsură diferită, a adulților.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acrophobie, cf. grec. ἄκρον „vârf” + φόβος „frică”)
1. teamă patologică de înălțimi și locuri înalte; hipsofobie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acrophobie, cf. grec. ἄκρον „vârf” + φόβος „frică”)
1. teamă patologică de înălțimi și locuri înalte; hipsofobie.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. agoraphobe)
1. (suferind) de agorafobie, având o fobie pentru spațiile deschise și locurile publice.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. androphilie)
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anglophilie)
1. termen care desemnează, la o persoană străină națiunii engleze, gustul său pronunțat pentru aspectele culturale și civilizaționale dezvoltate de această țară, precum și influența acestora; anglomanie.
Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (fr. anglophobe)
1. (cel) stăpânit de anglofobie.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. anthropophobe)
1. (cel) care suferă de antropofobie.
2. (cel) care se teme de (alți) oameni.
3. (cel) care urăște oamenii (rasa umană); mizantrop.