Dictionar

Rezultate secundare (Fonic):

Fonic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. phonique)

1. format din sunete, referitor la sunete.

2. (despre consoane) care se pronunţă cu vibrarea coardelor vocale; sonor.


Adaptare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. adapta, lat. adaptatio)

1. acţiunea de a (se) adapta; adaptaţie.

2. deprindere cu noi condiții (de viață, de muncă etc.); acomodare.

3. modificare a unei opere pentru a trece dintr-un gen în altul; transpunere în formă scenică, radiofonică sau cinematografică a unei opere literare.

4. (bot.) modificările morfologice şi fiziologice ale plantei pentru a face faţă condiţiilor de mediu schimbat.

5. ~ la utilizator = adaptarea echipamentelor produse în serie la cerințele specifice ale unui utilizator; particularizare, personalizare.

6. (antonime) inadaptare, neadaptare.


Adiţional, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. additionnel)

1. adj. care reprezintă un adaos; suplimentar; supranumerar.

2. (chim.) de adiţie.

3. s. f. convorbire telefonică suplimentară faţă de convorbirile incluse în preţ.


Antizgomot

Parte de vorbire: adj. inv., s.n.
Origine: (după fr. anti-bruit)

1. (dispozitiv) care anihilează zgomotele.

2. adj. care atenuează zgomotul; antifonic.


Apendice/apendice

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. appendice, lat. appendix)

1. prelungire a intestinului gros, care porneşte de la cec2.

2. organ al unor aparate anatomice la artropode, arahnide, crustacee etc.

3. parte a unui lucru ca o prelungire a acestuia.

4. element fonic suplimentar care însoţeşte articulaţia unui sunet.

5. supliment, adaos la o lucrare; anexă.

6. (anat.) ~ ileo-cecal = mică prelungire a tubului intestinal aflată în partea inferioară a cecumului.


Auditoriu

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. auditoire, /2/ lat. auditorium)

1. asistenţă, public (la o conferinţă, la un curs etc.).

2. sală pentru audiţii şi pentru înregistrări fonice.


Auricular, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. auriculaire, lat. auricularius)

1. adj. referitor la ureche.

2. care aparţine auriculului.

3. s. m. degetul mic de la mână.

4. s. n. accesoriu al aparatelor radioreceptoare şi telefonice, care permite ascultarea individuală, la ureche, a transmisiunilor.