formal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. formel, lat. formalis, engl. formal)

1. adj. referitor la formă, care ține de aparență.
2. (despre logică) care studiază formele logice ca independente de conținutul lor concret determinat.
3. (despre concepte) care nu are referință externă.
4. formulat în termeni preciși, categorici.
5. făcut din formalism, de formă; superficial.
6. (jur.; despre acte) care, pentru a fi valabil, necesită anumite forme.
7. ceremonios, solemn.
8. (inform.) gramatică ~ă = vocabularul și regulile necesare descrierii limbajelor; limbaj ~ = limbaj generat de o gramatică formală.
9. (adv.) în aparență.

formaldehidă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. formaldéhyde)

1. produs gazos cu miros iritant, solubil în apă, folosit la fabricarea rășinilor sintetice, a coloranților, medicamentelor, ca dezinfectant etc; aldehidă formică.

formalină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. formaline)

1. (chimie) soluție apoasă de formaldehidă, la care se adaugă o cantitate de metanol pentru a preveni polimerizarea, întrebuințată ca dezinfectant și ca antiseptic; formol.

formalism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. formalisme)

1. concepție idealistă care rupe forma de conținut, reducând procesul concret al dezvoltării istorice la forme exterioare și scheme abstracte.
2. orientare estetică în artă care supraapreciază importanța formei, în dauna conținutului.
3. respectarea birocratică, îngustă și superficială a formalității.
4. atitudine conformistă, exagerată, protocolară.
5. utilizare a modelelor formale în diferite științe.
6. orientare metodologică în filozofia matematică contemporană care susține că matematica își găsește deplina ei justificare în construcția formală.
7. ~ etic = respectare pur formală a preceptelor și normelor morale.

formalist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. formaliste)

1. (om) pătruns de formalism; protocolar.
2. (cel) care ține mai mult la forme; birocrat.

formalitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. formalité)

1. formă, regulă care trebuie respectată la îndeplinirea unui act pentru a-i da valabilitate.
2. ceremonie, etichetă impusă de uzanțe, de politețe.

aritmografie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (aritmo- + -grafie)

1. prezentare formală a proprietăților numerelor; descriere a numerelor.

artistism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (artist + -ism)

1. fetișizare a mijloacelor de expresie, circumscriere a mijloacelor artistului doar la procedeele formale ale unei comunicări.

birocratism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bureaucratisme, rus. biurokratizm)

1. interpretare și aplicare formalistă, cu complicații inutile, a legilor, a dispozițiilor, în rezolvarea problemelor administrative, organizatorice etc.; birocrație.

birocrație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. bureaucratie)

1. ansamblul funcționarilor publici cu atribuții administrative.
2. sistem administrativ formalist care se caracterizează prin încetineală, greutate, lipsă de flexibilitate, incapacitatea de a se ocupa de cazuri particulare etc.
3. formă de sistem politic în care puterea reală este deținută și transmisă de către administrație.
4. (prin ext.) hârțogărie, paperaserie; ineficiență, ineficacitate.

calambur

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. calembour)

1. joc de cuvinte întemeiat pe echivoc sau pe asemănarea formală a unor termeni deosebiți ca sens; parahreză.
2. problemă enigmistică bazată pe echivoc.

ceremonie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cérémonie, lat. caeremonia)

1. formalitate (de protocol) la oficierea unui act solemn; solemnitate.
2. formă exterioară a unui cult (religios).
3. ansamblul regulilor de politețe, prescrise în raporturile dintre membrii unei societăți, sau grupări sociale.