OK
X
fornica
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. forniquer, lat. fornicari)
1.
a
face
luxură,
a
se
desfrâna.
fornicație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. fornication, lat. fornicatio)
1.
relații
sexuale
în
general,
practicarea
plăcerilor
sexuale;
desfrânare,
luxură.
fornicator, -oare
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fr. fornicateur)
1.
individ
care
se
dedică
fornicației,
plăcerilor
cărnii;
om
desfrânat.
2.
(morală)
persoană
care
este
vinovată
de
păcatul
fornicației
(curviei).
fornicator, -oare
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fr. fornicateur)
1.
individ
care
se
dedică
fornicației,
plăcerilor
cărnii;
om
desfrânat.
2.
(morală)
persoană
care
este
vinovată
de
păcatul
fornicației
(curviei).
boltit; arcuit
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
fornicatus
2.
FR
voûté;
arqué;
bombé
3.
EN
fornicate;
arched;
gibbous;
voulted
4.
DE
gewölbt;
wölbig;
bogig
5.
RU
выпуклый;
буrорчaтый;
приподнятый;
выrнутый
6.
HU
ívelt,
boltozatos