Rezultate secundare (Fortuit):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. fortuit, lat. fortuitus)
1. neprevăzut, întâmplător, venit pe neaşteptate; inopinat.
2. (jur.) caz ~ = eveniment independent de culpa debitorului, care îl împiedică să-şi execute o obligaţie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. fr. fortuité)
1. caracterul fortuit (neprevăzut, întâmplător) al unui fapt, al unei acțiuni.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. accidentel)
3. (bot.) care se dezvoltă întâmplător (muguri, ramuri, rădăcini).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. casuel, lat. casualis)
1. cu caracter întâmplător; accidental, fortuit.
2. care arată cazul gramatical.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. contingent, lat. contingens)
1. adj. care poate să fie sau să nu fie, să se producă sau nu; întâmplător, accidental, fortuit.
2. s. n. totalitatea tinerilor născuţi în acelaşi an şi luaţi în evidenţa organelor militare.
3. totalitatea elevilor şi studenţilor (aproximativ) de aceeaşi vârstă care intră şi parcurg împreună aceeaşi treaptă de învăţământ.
5. plafon cantitativ ori valoric al importului sau exportului unor mărfuri într-o anumită perioadă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. fr. fortuité)
1. caracterul fortuit (neprevăzut, întâmplător) al unui fapt, al unei acțiuni.