Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. photographier)
1. a fixa imaginea unui obiect, a unei fiinţe etc. pe o hârtie sau pe o placă fotosensibilă, cu ajutorul unui sistem de lentile.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. téléphotographier)
1. a efectua o telefotografie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. astrophotographie)
1. parte a astrofizicii care foloseşte fotografia ca mijloc de investigaţie a aştrilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. astrographe)
1. instrument pentru observarea aştrilor şi determinarea coordonatelor lor.
2. aparat cu care se fotografiază spectrele aştrilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Autochromie)
1. tipar colorat executat prin combinarea a două procedee de imprimare diferite.
2. procedeu de fotografiere în culori; fotografia obţinută.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. benthographe)
1. aparat cu care se poate fotografia fundul mării.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chromophotographie)
1. procedeu de obţinere a fotografiilor în culori.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Distar)
1. lentilă negativă (divergentă) gravată în dioptrii, care se aplică în acelaşi mod ca un filtru colorat în faţa obiectivului de fotografiat pentru a permite cuprinderea unei deschideri unghiulare mai mari.