Dictionar

Rezultate principale (Frontieră):

Frontieră

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. frontière)

1. linie naturală sau convenţională care delimitează teritoriul unui stat; graniţă.

2. (fig.) limită.

3. (mat.) mulţime de elemente care limitează un domeniu.


Rezultate secundare (Frontieră):

Demarcaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. démarcation)

1. delimitare, despărţire, separare.

2. operaţie prin care se stabileşte frontiera dintre două state sau linia despărţitoare dintre două suprafeţe de teren.

3. linie de ~ = linie care desparte două teritorii sau (fig.) două noţiuni.


Interfaţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. interface)

1. suprafață de separare a porțiunilor care reprezintă faze diferite dintr-un sistem fizico-chimic.

2. (inform.) frontieră convențională între două sisteme sau unități, care permite schimburi de informații după anumite reguli.

3. (electron.) dispozitiv care convertește semnalele electronice astfel încât două aparate sau sisteme poată comunica între ele.


LIMI- (2)

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. limi-, cf. lat. limes „hotar, limită”)

1. „vecin, frontieră; hotar, limită”.


Marginalitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (marginal + -itate)

1. caracter marginal.

2. situaţie a cuiva aflat la frontiera a două grupe umane distincte.


Pichet 3

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. piquet, germ. Pikett, rus. piket)

1. (în trecut) punct întărit la frontiera unei țări unde stă de pază un detașament de grăniceri.

2. mic detașament de soldați destinat fie folosit în primul rând în caz de pericol.

3. ~ de incendiu = subunitate de pompieri organizată în cadrul unei instituții sau întreprinderi.

4. ~ de grevă = detașament de muncitori greviști, care, stând la poarta întreprinderilor, previn pe muncitorii din afară de declararea grevei și împiedică pe spărgătorii de grevă acționeze.