OK
X
frustrant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. frustrant)
1.
care
frustrează;
care
plasează
într-o
situație
de
frustrare;
frustrator.
2.
(antonime)
gratifiant,
satisfăcător.
frustrator, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. frustrateur)
1.
care
pricinuiește
o
pagubă,
împiedică
exercitarea
unui
drept;
care
este
cauza
unei
frustrații;
frustrant.