Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fumarase)
1. enzimă care catalizează fixarea (eliberarea) apei de acidul fumaric şi trecerea lui în acid malic.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. fuma)
1. deprinderea de a fuma, inhalare a fumului de țigară sau de pipă; (reg.) duhănire.
2. (înv.) provocare a fumegării unui obiect.
3. (pop.) ardere cu fum; fumegare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fumariacées)
1. familie de plante dialipetale: fumăriţa, cerceii-doamnei etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fumarique)
1. acid ~ = acid organic nesaturat, produs intermediar în metabolismul glucidelor şi al acizilor graşi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. fumarola, fr. fumerolle)
1. produs gazos emis prin craterele şi crăpăturile vulcanilor, degajat de lavă în perioada activă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Krakauer)
1. salam preparat prin afumare la rece după fierbere.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fumarase)
1. enzimă care catalizează fixarea (eliberarea) apei de acidul fumaric şi trecerea lui în acid malic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fumariacées)
1. familie de plante dialipetale: fumăriţa, cerceii-doamnei etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fumigation, lat. fumigatio)
1. afumare cu mirodenii pentru distrugerea bacteriilor, a insectelor etc., sau pentru parfumarea aerului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. maléique)
1. acid ~ = diacid etilenic, izomer al acidului fumaric, obţinut prin oxidarea catalitică a benzenului, folosit în industria textilă şi la fabricarea parfumurilor; anhidridă ~ă = anhidridă prin încălzirea acidului maleic.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT fumosus; fumeus; fumagineus; fumaginosus; fumarius; fumidus; fumigadus; capnoideus
3. EN fumous; fumose; fumid; fumaceous; fumaginosus; fumigate; capnodic; capnoid
4. DE rauchgrau; rauchartig; rußig
5. RU дымчaтый; серовaто-бурый