Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. fuma)
1. deprinderea de a fuma, inhalare a fumului de țigară sau de pipă; (reg.) duhănire.
2. (înv.) provocare a fumegării unui obiect.
3. (pop.) ardere cu fum; fumegare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. parfuma)
1. impregnare cu un miros plăcut și pătrunzător; îmbălsămare, înmiresmare, miresmare.
4. (înv.) profumare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Krakauer)
1. salam preparat prin afumare la rece după fierbere.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fumigation, lat. fumigatio)
1. afumare cu mirodenii pentru distrugerea bacteriilor, a insectelor etc., sau pentru parfumarea aerului.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. parfuma)
1. impregnare cu un miros plăcut și pătrunzător; îmbălsămare, înmiresmare, miresmare.
4. (înv.) profumare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. înmiresma)
1. parfumare.
2. (ccr.) miros plăcut, parfum.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. aromi)
1. acțiunea de a aromi și rezultatul ei.
2. aromeală, afumare cu mirodenii.
3. ațipire, dormitare, visare.
4. (fig.) potolire, liniștire.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (v. fuma)
1. I. (despre țigări, tutun) care a ars.
2. (fam; despre informații, știri) deja aflat; răsuflat, știut; perimat.
5. deprinderea, obiceiul de a fuma; fumare.