Dictionar

Rezultate principale (Funcţiona):

Funcţiona

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fonctionner)

1. a-şi exercita funcţia, rolul; a fi în stare de activitate.


Rezultate secundare (Funcţiona):

Funcţional, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. fontionnel)

1. adj. util, practic.

2. care îndeplinește condițiile pentru a fi folosit.

3. referitor la funcțiile organice sau psihice.

4. maladie = boală care afectează funcționarea unui organ.

5. referitor la o funcție matematică sau chimică.

6. (mat.) analiză = ramură a matematicii care studiază diferitele clase de funcții.

7. cuvânt ~ = cuvânt care indică o relație gramaticală (prepoziție, conjuncție etc.).

8. lingvistică = studiu al elementelor lingvistice din punctul de vedere al funcției lor în structura unei limbi.

9. s. f. (mat.) funcție definită de o mulțime de funcții având valori reale.


Funcţionalism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fonctionnalisme)

1. curent de gândire care studiază faptele sociale și de cultură în totalitatea lor și în interrelațiile acestora, urmărindu-se aspectele funcționale în întreaga lor complexitate.

2. direcție de cercetare în științele exacte, ca și în cele umaniste, care consideră obiectul lor de studiu în calitatea lui de sistem, ale cărui elemente alcătuitoare se condiționează reciproc.

3. (lingv.) teorie care acordă funcțiilor o importanță deosebită pentru descrierea limbilor.

4. direcție în arhitectura contemporană care cere ca forma unui material de construcție fie determinat de destinația acestuia.


Funcţionalist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. fonctionnaliste)

1. I. care se referă la funcționalism, în științe umaniste, arhitectură sau lingvistică.

2. care aderă la funcționalism.

3. II. adept al funcționalismului.


Funcţionalitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fonctionnalité)

1. însuşirea de a fi funcţional.


Funcţionar, -ă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fonctionnaire)

1. cel care deţine o funcţie administrativă într-o întreprindere sau instituţie.


Funcţionarism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. functionnarisme)

1. tendinţă birocratică de a considera problemele din punct de vedere individual şi nu general.


Abreviator

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. abréviateur, lat. abbreviator)

1. cel care abreviază scrierile unui autor.

2. autor al versiunii scurte a unei lucrări literare.

3. funcționar al cancelariei papale însărcinat cu redactarea minutelor.


Acantestezie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acanthesthésie)

1. tulburare a sensibilităţii tactile constând în senzaţia de furnicare, de înţepături.

2. senzație de înțepături, fără existe vreun stimul funcțional.


Activ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. actif, lat. activus, II, 2/ rus. aktiv)

1. adj. care participă efectiv la o acţiune; harnic, dinamic.

2. (biol.) aflat în stare de completă funcţionare.

3. membru ~ = membru al unei organizaţii, instituţii, având obligaţii şi bucurându-se de drepturi depline.

4. (mil.) în activitate.

5. (despre corpuri, substanţe) care intră uşor în reacţie.

6. (despre diateza verbală) care arată subiectul săvârşeşte acţiunea.

7. vocabular ~ = vocabular folosit în mod curent.

8. (despre operaţii, conturi, bilanţuri) care se soldează cu un profit.

9. s. n. totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, instituţii etc.; parte a bilanţului în care sunt înscrise aceste mijloace.

10. colectiv de membri pe lângă un organ de partid, pe care se sprijină în întreaga sa activitate.

11. adv. în mod activ.


Administrativ, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. administratif, lat. administrativus)

1. I. care aparține administrației, privitor la administrație.

2. care face parte dintr-o administrație publică sau privată; care privește personalul administrației.

3. care emană de la un organ de administraţie.

4. pe cale = prin organele de administrație.

5. aparat ~ = totalitatea serviciilor și a personalului dintr-o instituție, dintr-un stat.

6. drept ~ = ansamblu de norme care reglementează funcționarea administrației publice.

7. II. instituţie de administraţie; serviciu însărcinat cu administrarea unei companii et cetera; gospodărie.


Afaziologie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aphasiologie)

1. studiul ştiinţific al afaziei (pierderea vorbirii din cauza unei tulburări funcționale).


Alimenta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. alimenter, lat. alimentare)

1. tr., refl. a (se) hrăni, a (se) nutri (cu alimente).

2. tr. a aproviziona cu ceva necesar traiului.

3. a furniza cele necesare pentru funcţionarea unui motor, a unei maşini etc.