Dictionar

Rezultate principale (Fuziune):

Fuziune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fusion, lat. fusio)

1. unire într-o singură unitate a mai multor partide, organizații, grupări, state etc.

2. reacție nucleară de contopire a două nuclee ușoare pentru a forma un nucleu mai greu.

3. îmbinare, reunire între mai multe elemente.

4. (biol.) unire a gameților etc.

5. (chim.) topire.


Fuziune

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT fusio

2. FR fusion

3. EN fusion; union

4. DE Fusion; Verschmelzung; Vereinigung

5. RU слияние

6. HU egyesülés, egybeolvadás


Rezultate secundare (Fuziune):

Afuziune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. affusion, lat. affusio)

1. stropire, aspersiune ca mijloc terapeutic.


Confuziune

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. confusion, lat. confusio)

1. (jur.) stingere a unor obligaţii prin întrunirea de către aceeaşi persoană a calităţilor de debitor şi creditor.

2. confuzie.


Difuziune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diffusion, lat. diffusio)

1. răspândire, propagare în mai multe părţi a unor raze luminoase care străbat un mediu translucid sau care întâlnesc o suprafaţă zgrunţuroasă.

2. difuzare de unde radiofonice.

3. întrepătrundere a particulelor unui corp cu particulele altui corp, cu care se află în contact.


Efuziune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. effusion, lat. effusio)

1. manifestare puternică a unor sentimente frumoase, nobile; căldură sufletească.

2. proces de trecere a unui gaz printr-o deschidere foarte mică.

3. erupţie vulcanică.


Profuziune

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. profusion, lat. profusio)

1. cantitate mare, prisos, (supra)abundență.

2. exces de liberalitate; risipă.

3. (loc. adv.) cu ~ = din abundență, din belșug.

4. (var. înv.) profuzie.


Radiodifuziune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. radiodiffusion)

1. transmisiune radiofonică a unui program de ştiri, de muzică etc., destinate recepţiei publice.

2. instituţie care organizează asemenea emisiuni; radio2(I, 3).


Ablativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. ablativus, fr. ablatif)

1. care poate suferi ablaţiuni (transformarea progresivă a unui material prin descompunere, fuziune, vaporizare, sublimare, eroziune).


Absorbţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. absorption, lat. absorptio)

1. încorporare a unei substanţe oarecare de către un corp lichid sau solid, de către celule, ţesuturi sau organe.

2. mişcare a intensităţii unei radiaţii care trece printr-un corp, din cauza pierderii de energie.

3. încrucişare a unei rase perfecţionate cu una neameliorată.

4. (ec.) fuziune de întreprinderi sau de societăţi în beneficiul uneia dintre ele.

5. (jur.) drept al unei instanţe superioare de a lua din competenţa instanţelor inferioare o cauză în curs de judecare.

6. absorbire.

7. extragere, aspirare.


Actinoscopie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. actinoscopie)

1. (med.) examen optic al unui organ sau ţesut prin transparenţă sau difuziune.


Amfigamie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amphigamie)

1. fuziune a două celule sexuate din care rezultă nuclei conjugaţi.


Audiovideo

Parte de vorbire: adj. invar.
Origine: (audio- + -video)

1. de radiodifuziune și televiziune.

2. (var.) audio-video.


Autofecundare

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. autofécondation)

1. fuziune a doi gameţi de sex diferit, generaţi de acelaşi individ; autofecundaţie.