Dictionar

ghint

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (pol. gwint, ucr. gvint)

1. șanț în formă de spirală făcut pe suprafața internă a unei arme de foc.
2. (ieșit din uz) șanț elicoidal pentru înșurubare; filet, ghivent.
3. țintă ornamentală; cui de metal cu gămălie mare și bombată.
 

bumbușcă

Parte de vorbire:  s.f. (reg.)  
Etimologie: (magh. gombostü)

1. ac de gămălie; (reg.) bold.
2. nasture împistrit (ornat).
3. (var.) (reg.) bombușcă.
 

aprinzătoare

Parte de vorbire:  s.f. (Transilvania)  
Etimologie: (aprinde + -ătoare)

1. bețișor de lemn cu gămălie din material inflamabil, care servește la aprins focul; chibrit.