Dictionar

galic 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gallique)

1. acid ~ = acid aromatic, astringent, din gogoșile de ristic și din coaja de stejar, folosit, în tăbăcărie, la fabricarea cernelurilor negre, a coloranților și a unor medicamente.
 

galic 2, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. gallicus)

1. referitor la gali.
2. cocoșul ~ = una dintre emblemele națiunii franceze.
3. (s. f.) limbă celtă vorbită de gali.
 

galică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. gallica)

1. încălțăminte romană provenind din Galia.
2. sanda de capucin.
 

galican, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. gallican)

1. I. referitor la galicanism, doctrină religioasă și politică franceză care urmărea organizarea bisericii catolice a regatului Franței, în mod autonom față de papă.
2. care este relativ, care este specific bisericii catolice franceze.
3. II. adept al galicanismului.
4. (antonim) ultramontan.
 

galicanism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gallicanisme)

1. tendință a bisericii catolice franceze, care apăra libertatea și independența ei organizatorică față de Vatican.
 

galician, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. galiciene)

1. (locuitor) din Galicia.
2. (s. f.) limba romanică, asemănătoare cu portugheza, vorbită în Galicia.
 

elagic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ellagique)

1. (despre acizi) obținut prin oxidarea acidului galic.
 

galican, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. gallican)

1. I. referitor la galicanism, doctrină religioasă și politică franceză care urmărea organizarea bisericii catolice a regatului Franței, în mod autonom față de papă.
2. care este relativ, care este specific bisericii catolice franceze.
3. II. adept al galicanismului.
4. (antonim) ultramontan.
 

galician, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. galiciene)

1. (locuitor) din Galicia.
2. (s. f.) limba romanică, asemănătoare cu portugheza, vorbită în Galicia.
 

GALO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. gallo-, cf. lat. gallus)

1. „galic, francez”.
 

pirogalol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pyrogallol)

1. substanță organică albă, cristalină, solubilă în apă, folosită ca revelator în fotografie, antiseptic, colorant pentru piei etc.; acid pirogalic.
 

sagum

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat., fr. sagum)

1. manta scurtă romană și galică care se prindea pe umăr cu o broșă.