Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. garant)
1. cel care garantează cu veniturile sau averea sa obligaţiile unui debitor faţă de creditor.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. garantir)
1. tr. a asigura, a încredinţa pe cineva de ceva.
2. tr., intr. a da garanţie, a răspunde de ceva.
3. intr. a răspunde de plata unei datorii făcute de altul; a gira.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. garance)
1. plantă erbacee cu flori albe-gălbui în ciorchini, a cărei rădăcină conţine o materie colorantă roşie, pentru vopsitul fibrelor textile; roibă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (garanta)
1. (despre mărfuri, obiecte etc.) a cărui funcţionare sau valoare sunt asigurate de fabricant sau vânzător.
2. (adv.) sigur, neîndoielnic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. garantie, it. garanzia)
1. obligație în virtutea căreia o persoană sau o instituție trebuie să apere pe cineva de o pagubă eventuală sau să-l despăgubească de o pagubă suferită.
2. a lua (pe cineva) pe ~ = a garanta pentru cineva; a prezenta ~ = a oferi încredere, certitudine, siguranță.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. garancine)
1. materie colorantă roşie extrasă din rădăcina de garanţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. assignat)
1. hârtie-monedă convertibilă în aur, garantată în ipotecă asupra domeniilor statului.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. assurer)
1. tr. a da o garanţie pentru înfăptuirea unui lucru; a face ceva sigur; a garanta.
2. tr., refl. a(-şi) lua măsuri de siguranţă, a (se) încredinţa.
3. a încheia un contract pentru ocrotire materială în caz de boală, de calamităţi, accidente etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aval)
1. (fin.) act prin care cineva garantează plata de la scadenţă a unei cambii; gir, garanţie.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. avaliste, germ. Avalist)
1. cel care garantează plata unei cambii prin aval; girant; avalizator.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. avaliser)
1. (fin.) a da avalul unei cambii (avalul este socotit că rezultă din simpla semnătură a avalistului pusă pe fața cambiei); a garanta (o cambie).
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (după fr. avaliseur)
1. persoană care garantează plata unei cambii prin aval; avalist.