Dictionar

generaliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. généraliser)

1. tr. a da o formulare sintetică, generală; (log.) a efectua procesul de generalizare.
2. a aplica ceea ce este special unui caz altor cazuri asemănătoare; a lărgi, a mări sfera de aplicare.
3. refl. (despre boli) a se extinde în întregul organism.
 

generalizabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. généralisable)

1. care se poate generaliza; care poate fi generalizat.
 

generalizant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. généralisant)

1. care generalizează.
 

generalizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (generaliza)

1. acțiunea de a (se) generaliza.
2. operație logică prin care se trece de la particular la general, extrăgându-se caracterele comune esențiale ale unor obiecte asemănătoare.
 

generalizat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (v. generaliza)

1. căruia i s-a dat un caracter de generalitate, care a devenit general.
2. care s-a răspândit, care a devenit regula generală.
3. (matematică) se referă la o noțiune care a fost extinsă pentru a se aplica unui caz mai general.
4. (medicină) care afectează majoritatea organelor.
 

generalizație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. généralisation)

1. acțiunea de a generaliza; rezultatul acestei acțiuni; generalizare.
2. (var.) (înv.) generalizațiune.
 

generalizator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. généralisateur)

1. care generalizează sau permite generalizarea.
 

algebră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. algèbre, lat. algebra)

1. ramură a matematicii care studiază generalizările operațiilor aritmetice.
 

anasarcă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anasarque)

1. edem generalizat în tot corpul.
2. boală a plantelor datorată excesului de apă din țesuturi.
 

bacilemie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bacillémie)

1. infecție generalizată datorită pătrunderii bacililor în sânge.
 

caniție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. canitie, lat. canities)

1. albirea generalizată sau parțială, congenitală sau dobândită, a sistemului pilos; încărunțire a părului.
 

carcinoză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. carcinose)

1. (med.) cancer generalizat, difuz; carcinomatoză.
 

cooperatism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coopératisme)

1. sistem economic care atribuie un rol important cooperației.
2. curent în economie potrivit căruia capitalismul ar putea fi înlocuit cu un nou regim social-economic, pe cale pașnică, prin generalizarea treptată a cooperației de consum.