OK
X
-GENEZĂ
Parte de vorbire:
sufix
Etimologie: (gr. genesis „naștere, producere, procreație”)
1.
„naștere,
procreație,
origine”.
abiogeneză
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abiogenèse)
1.
(biologie)
teorie
care
admite
generația
spontanee,
adică
apariția
vieții
din
materie
anorganică
neînsuflețită;
arhebioză.
2.
(antonim)
biogeneză.
acidogeneză
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. acidogenèse)
1.
proces
de
formare
a
unui
acid.
2.
(biol.)
reprezintă
a
doua
etapă
(din
patru)
a
digestiei
anaerobe
și
este
o
reacție
biologică
în
care
monomerii
simpli
sunt
transformați
în
acizi
grași
volatili.
acrogeneză
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
acrogenesis
2.
FR
acrogenèse
3.
EN
acrogenesis
4.
DE
Akrogenese
5.
RU
aкроrенез
6.
HU
akrogenezis
acrogeneză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. acrogenèse)
1.
formație
apicală.
2.
creștere
în
lungime
la
vârful
organelor
vegetale.
3.
acrobrie.
actinogeneză
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (engl. actinogenesis)
1.
producere
a
radiațiilor
sau
a
razelor.
abiogeneză
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abiogenèse)
1.
(biologie)
teorie
care
admite
generația
spontanee,
adică
apariția
vieții
din
materie
anorganică
neînsuflețită;
arhebioză.
2.
(antonim)
biogeneză.
agamogeneză
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. agamogenèse)
1.
reproducere
asexuată;
agamogonie.
2.
reproducere
fără
proces
sexual
(ex.
partenogeneză).
agamogonie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (germ. Agamogonie, engl. agamogony)
1.
(biol.)
schizogonie,
sau
orice
altă
formă
de
reproducere
asexuată;
agamogeneză.
alogenetic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. allogénétique)
1.
referitor
la
alogeneză.
2.
care
se
deosebește
prin
natură
și
origine
de
mediul
în
care
se
află;
alogen.
amfigenetic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. amphigénétique)
1.
rezultat
prin
amfigeneză;
rezultat
în
urma
unui
proces
de
fecundație.
2.
referitor
la
amfigeneză.
amfigonie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. amphigonie)
1.
reproducere
sexuată
la
gameți
de
la
indivizi
diferiți;
amfigeneză
(1).