Dictionar

Genial, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. génial, it. geniale)

1. care are geniu; de geniu.


Genialitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. génialité)

1. caracterul sau însușirea unui geniu ori a ceea ce este genial.

2. calitatea unei persoane geniale, care posedă talentul de a crea lucruri de o calitate excepțională.


Genialoid

Parte de vorbire: adj.
Origine: (genial + -oid, cf. it. genialoide)

1. din categoria geniului.

2. care demonstrează un geniu excentric sau superficial.


Acromacrie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acromacrie)

1. deformaţie congenială prin alungire şi subţiere a degetelor.


Genialitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. génialité)

1. caracterul sau însușirea unui geniu ori a ceea ce este genial.

2. calitatea unei persoane geniale, care posedă talentul de a crea lucruri de o calitate excepțională.