Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. génome)
1. material genetic acumulat într-un set de cromozomi.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. autosome)
1. cromozom comun celor două sexe, prezent în celulele somatice și care, împreună cu alozomul, formează genomul.
2. cromozom care nu determină sexul persoanei; orice cromozom non-sexual.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dépresseur)
1. adj. care inhibă o anumită funcţie, un anumit proces fiziologic.
2. nerv ~ = nerv senzitiv cu terminaţii sensibile la variaţiile presiunii sangvine.
3. s. n. (genet.) substanţă (sau genă) capabilă să deblocheze.
4. genă sau un grup de gene inactive dintr-un genom.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. homéostasie)
1. proprietate a organismelor vii de a-și menține constantele fiziologice în condiții diferite de mediu.
2. (genet.) menținere constantă a genomului într-o populație.
3. tendință a sistemelor autoreglabile de a-și menține constante anumite stări sau coordonate de definiție; homeostază.
4. echilibru natural, biologic și ecologic, în biosferă și ecosisteme.
5. echilibru al mediului interior al individului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. orthotype)
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. prophage)
1. (microbiologie) bacteriofag atenuat care trăiește în simbioză cu o bacterie, putând recăpăta brusc virulență.
2. (virologie) virus al cărui material genetic este integrat în genomul gazdei; provirus.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. röntgenomètre)
1. aparat pentru măsurarea nivelului de radiație dintr-o zonă infectată; roentgenometru, röntgenometru.