Dictionar

germina

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat., it. germinare)

1. a încolți, a începe să se dezvolte.
2. (despre o materie organică sau un organ) a trece de la viața latentă sau embrionară la cea activă.
 

degermina

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. dégermer)

1. a separa embrionul din sămânță.
 

germinabil

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT germinalis; germinabilis
2. FR capable de germer; germinable
3. EN viable; germinable; able to germinate
4. DE keimfähig
5. RU всхожний; способный прорaстaть
6. HU csírázóképes
 

germinal, -ă I

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. germinal)

1. referitor la germen.
2. s. n. a șaptea lună în calendarul republican francez (21 martie - 18 aprilie).
 

germinare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germina)

1. acțiunea de a germina.
2. operație de preparare, în germinator, a semințelor de cereale din care se fabrică berea, alcoolul etc.
 

germinație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. germination, lat. germinatio)

1. acțiunea de a germina și rezultatul ei; germinare.
2. începutul dezvoltării unui organism vegetal dintr-o sămânță sau spor (și care duce la formarea unei noi plante).
 

germinație

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT germination
2. FR germination
3. EN germination
4. DE Germination; Keimung
5. RU прорaстaние
6. HU csírázás
 

acotiledonat, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. acotylédoné/s/)

1. adj. (despre plante) cu embrionul fără cotiledoane; acotiledon, necotiledonat.
2. s.f. pl. clasă de plante cu embrionul neformat înainte de germinare.
 

acroblasteză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acroblastèse)

1. ieșire a tubului germinativ prin vârful sporului, la licheni.
 

acrospiră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acrospire)

1. tulpiniță răsucită de la vârful seminței, în germinație.
 

albumen

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr., lat. albumen)

1. substanță nutritivă a semințelor unor plante.
2. țesutul de rezervă al semințelor furnizând embrionului în cursul germinației substanțele nutritive.
 

alelopatie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. allélopathie)

1. (biol.) interacțiune stabilită între plantele superioare prin intermediul diferiților produși metabolici.
2. (biol.) fenomen biologic prin care un organism produce una sau mai multe substanțe biochimice, care influențează germinarea, creșterea, supraviețuirea și reproducerea altor organisme.
 

antigerminativ

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (anti- + germinativ)

1. substanță care împiedică germinarea plantelor.