Parte de vorbire: prefix
Origine: (lat. gluma „pleavă, tărâță”)
1. „bractee, scuame, glume vegetale”.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. glumifère)
1. (botanică) prevăzut cu glume, adică cu bractee membranoase.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. glumiflore)
1. (botanică) cu flori înzestrate cu bractee.
Parte de vorbire: s.f. pl.
Origine: (fr. glumiflores)
1. (botanică) ordin de plante monocotiledonate cu flori glumifere care cuprinde ciperaceele și gramineele.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. glumiform)
1. (botanică) ca glumele unei plante; în formă de bractee membranoasă.
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. badiner)
1. a glumi, a vorbi sau a scrie într-un mod vesel.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. badinage)
1. acțiunea de a glumi; ceva ce cineva face, spune sau scrie într-o manieră glumeață; glumă, şagă.
Parte de vorbire: s.f. pl.
Origine: (fr. glumiflores)
1. (botanică) ordin de plante monocotiledonate cu flori glumifere care cuprinde ciperaceele și gramineele.
Parte de vorbire: s.f. (franțuzism)
Origine: (fr. plaisanterie)
2. glumă, lucru spus sau făcut pentru a distra; aluzie amuzantă etc.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. scherzando)
1. (muz.; ca indicație de execuție) într-un tempo însuflețit, vioi și vesel; glumind, jucăuş.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. spiritus, it. spirito)
1. totalitatea facultăților intelectuale; rațiune, intelect; conștiință.
2. persoană considerată sub raportul capacității sale intelectuale, al însușirilor morale de caracter etc.
4. (în concepțiile religioase) ființă imaterială, supranaturală.
5. mod, fel de manifestare, de gândire.
7. glumă, anecdotă; vorbă de duh.
10. semn grafic în scrierea greacă, care arată cum se pronunță, din punctul de vedere al aspirației, sunetul căruia i se adaugă.