OK
X
grimasă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. grimace)
1.
strâmbătură,
schimonoseală
a
feței.
maimuțăreală
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (maimuțări + -eală)
1.
faptul
de
a
(se)
maimuțări;
imitație;
(prin
ext.)
acțiune
lipsită
de
seriozitate.
2.
gest
sau
atitudine
afectată,
grimasă,
schimonoseală,
maimuțărie.
oțăreală
Parte de vorbire:
s.f. (pop.)
Etimologie: (oțărî + -eală)
1.
supărare
mare,
mânie,
furie;
oțărâre.
2.
grimasă,
neplăcere,
dezgust
exprimat
printr-o
strâmbătură
(cauzată
de
o
băutură
sau
de
o
mâncare
cu
gust
neplăcut).
3.
(var.)
oțărală.
rânjitură
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (rânji + -tură)
1.
grimasă
de
batjocură,
de
răutate,
de
prostie
etc.,
care
descoperă
dinții;
rânjire,
rânjet.
2.
(rar)
persoană
care
rânjește.
3.
(reg.)
locul
dintre
pod
și
osie
unde
se
vâră
capătul
de
la
inima
carului;
crestuș.
4.
(înv.)
batjocură.
5.
(var.)
(reg.)
rângitură.
comicărie
Parte de vorbire:
s.f. (familiar)
Etimologie: (comic + -ărie)
1.
faptă,
situație
care
provoacă
râsul;
caraghioslâc.
2.
gest
(sau
grimasă)
care
provoacă
râsul.
3.
(depr.)
manifestare
comică.